Evidența stocurilor: metodele FIFO și cost mediu ponderat explicate simplu
Pe scurt
- La ieșirea din stoc, valoarea mărfii se calculează după o metodă de evaluare aleasă de firmă și aplicată consecvent.
- FIFO consideră că ies mai întâi intrările cele mai vechi; costul mediu ponderat folosește un preț mediu actualizat la fiecare intrare.
- Metoda aleasă influențează costul mărfurilor vândute și profitul raportat.
- Gestiunea și contabilitatea trebuie reconciliate lunar: cantități, valori și stocuri negative.
De ce contează metoda
Prețurile de achiziție se schimbă în timp. Când marfa iese din stoc, trebuie stabilit la ce preț se evaluează ieșirea. Alegerea influențează costul vânzărilor, deci și rezultatul firmei. Reglementările contabile permit anumite metode; metoda se alege în politicile contabile și se aplică consecvent.
FIFO (primul intrat, primul ieșit)
Ieșirile se evaluează la prețul celor mai vechi intrări rămase. Stocul final rămâne evaluat la prețurile cele mai recente. Metoda este intuitivă și se potrivește mărfurilor perisabile sau cu rotație clară.
Costul mediu ponderat (CMP)
După fiecare intrare, programul recalculează un preț mediu (valoarea totală a stocului împărțită la cantitate), iar ieșirile se evaluează la acest preț. Metoda atenuează variațiile de preț și este des folosită când intrările sunt frecvente.
Ce verifici lunar
- cantitățile din gestiune coincid cu inventarul faptic;
- valoarea stocului din gestiune coincide cu conturile de stocuri din contabilitate;
- nu există stocuri negative (ieșiri fără intrare);
- notele de recepție și avizele sunt înregistrate în ordine cronologică.
Inventarierea
Inventarierea compară stocul scriptic cu cel faptic. Diferențele se justifică și se înregistrează conform procedurilor firmei și legii. O evidență atentă în timpul anului reduce diferențele la inventar.
Articol de ghidare generală; alege metoda cu expertul contabil și respectă politicile contabile ale firmei.